Plantele sunt utilizate în istoria omenirii încă de la începuturile acesteia. Inițial, oamenii au utilizat plantele în scopuri nutriționale, dar după descoperirea proprietăților medicinale, flora naturală devine o sursă importantă pentru tratamentele diferitelor boli și afecțiuni în diferite comunități umane. Scrierile Egiptene descriu utilizarea coriandrului și a uleiului de castor în aplicații medicale, în cosmetică și ca și conservanți. În perioada Imperiului Grec și Roman, au fost descrise mii de utilizări terapeutice ale plantelor medicinale de către mai mulți învățați ai timpului: Hipocrate, Theophrastus, Celsus, Dioscorides și mulți alții. Românii sunt recunoscuți pentru utilizarea plantelor medicinale încă din cele mai străvechi timpuri. De exemplu, Herodot  în secolul al V lea Î.C. menționează în scrierile sale despre Leonurus cardiaca ca fiind utilizată de către poporul care trăiește la nord de Dunăre. În secolul al XIX lea în Farmacopeea Română sunt introduse produsele din plante, iar în 1904 primul Institut de plante medicinale a fost înființat în Cluj. Utilizarea plantelor medicinale din timpuri străvechi ilustrează istoria moleculelor bio – active.

Utilizarea compușiilor bioactivi în diferite sectoare comerciale cum ar fi: sectorul farmaceutic, cel alimentar și industria chimică necesită cele mai riguroase și standardizate metode de extracție a componentelor active din plante. Pe lângă metodele convenționale, numeroase noi metode au fost dezvoltate pentru extracția compușilor biologic activi.

Eficiența metodelor de extracție convenționale și neconvenționale de extracție depind de anumiți parametrii critici, cum ar fi: natura matricii plantei, chimia compușilor biologic – activi și expertiza științifică.

La începutul secolului XXI, domeniul extracțiilor compușilor bioactivi din plante este revoluționat de conceptul de „chimie verde” care se traduce în termeni particulari prin „eco – extracție”. Aceste schimbări presupun dezvoltarea unei chimii durabile, ce utilizează cantități mici de solvenți organici, înlocuiește solvenții clasici cu apa sau alte substanțe cu toxicitate mică atât pentru om cât și pentru mediu, consumuri de energie scăzute, diminuarea reziduurilor și valorificarea selectivă a acestora, asigurarea unei calități superioare produsuluifinal, descoperirea de noi molecule cu proprietăți specifice ce pot fi utilizate în tehnologiile de vârf ale actualei epoci: medicină, comunicații, tehnologia informației, nanomateriale, etc.

Concomitent cu aceste schimbări este necesar să se mențină o industrie dinamică și competitivă ce respectă cu strictețe cerințele de mediu.

Cercetătorii din acest domeniu nu încetează să descopere noi procedee sau proceduri noi, mult mai eficiente, având o contribuție semnificativă la dezvoltarea durabilă a industriei de extracție a compușilor bioactivi din plante.

În ianuarie 2010, peste 60 de cercetători și profesioniști ce lucrează în domeniul extracțiilor produselor naturale s-au reunit la Grasse, oraș mitic pentru extracția produșilor naturali, pentru definirea termenului de eco – extracție și principiile ce guvernează acest termen. Cu această ocazie s-a adoptat o definiție foarte generală  a termenului de eco – extracție: „eco – extracția se bazează pe descoperirea și conceperea de procedee de extracție ce permit reducerea consumului energetic, favorizează utilizarea solvenților alternativi și elimină solvenții petrolieri, iar resursele vegetale le transformă în produse regenerabile și inovatoare”. Tot atunci, au fost stabilite cele șase principii ale eco – extracției:

1. Favorizarea inovației pentru selectarea varietăților și utilizării resurselor vegetale regenerabile.
2. Reducerea consumului de apă pentru distilarea prin condensare.

• Reducerea consumului energetic prin utilizarea de tehnologii inovatoare ce favorizează recuperarea de energie.

1. Favorizarea creării de coproduși și integrarea deșeurilor în bio și agro – rafinării.
2. Reducerea operațiilor unitare grație inovării tehnologice și favorizarea procedeelor sigure, durabile și controlabile.
3. Obținerea de produse nedenaturate, biodegradabile și fără contaminanți.

Studiile calitative și cantitative ale compușilor bioactivi din plante implică o selectare riguroasă a metodelor de extracție. Dezvoltarea tehnicilor de analiză cromatografică și spectrofotometrică ale compușiilor biologic – activi a contribuit semnificativ la succesul dezvoltării tehnicilor de extracție.

Cei mai importanți parametrii care afectează randamentul extracției și calitatea produselor obținute sunt: proprietățile matricii plantei, solventul, temperatura de extracție, presiunea la care are loc procesul și timpul de extracție. Creșterea gradului de înțelegere despre natura chimică dinamică a diferitelor molecule bioactive se datorează progresului tehnologic din ultima decadă. Ca rezultat al acestor dezvoltări tehnologice și tehnice, industria farmaceutică, cosmetică, cea de aditivi alimentari, pesticidele naturale și multe alte domenii au ca resurse molecule bioactive.

Metodele neconvenționale de extracție ale compușilor biologic – activi prezintă următoarele avantaje: sunt ecologice, utilizează cantități mici de solvenți organici, timpul de operare este redus, randamentul de extracție este mai mare, calitatea extractului obținut este mai bună. Aceste metode au fost dezvoltate timp de 50 de ani și în prezent sunt utilizate la scară industrială. Dintre acestea amintim: extracția asistată de ultrasunete, microunde, în câmp electric pulsatoriu, extruziunea, extracția cu fluide supercritice.

Extracția asistată de microunde este considerată o metodă nouă pentru extracția produșilor solubili dintr-o gamă variată de materiale.

Avantajele metodei de extracţie a compuşilor biologic – activi din plante asistată de microunde sunt următoarele:

• încălzirea rapidă pentru extracția componentelor bio – active din plante;
• reducerea gradientului termic;
• reducerea dimensiunilor echipamentului;
• creșterea randamentului de extracție;
• selectivitate ridicată;
• extracție rapidă a compușilor bio – activi și o bună recuperare a acestora;
• tehnologie ecologică – prin reducerea consumului de solvent;
• cuplarea directă cu un gaz – cromatograf permite obținerea caracterizării produsului finit in vitro;
• nu generează deșeuri;
• procesul poate fi dimensionat de la scară de laborator la scară industrială;
• furnizează informații cu privire la procesul de extracție și mecanismul prin care poate fi optimizat procesul de extracție.